Despre stereotipii cotidieni și indiferență

Frustrare și fără putere de înțelegere. Asta simt acum. Lucrul ăsta nu-l înțeleg, cum este posibil, în 2017 încă așa ceva. Despre ce vorbesc? Păi citește până la capăt și vei vedea de unde pleacă nebuloasa asta care se zbate-n corp. 

Bun, haideți să vorbim despre câteva exemple care mi s-au întâmplat în mai puțin de o săptămână. Mno, recent mi-am luat un job. Nu este chiar în domeniul meu, dar cum îmi place să cunosc multe nu m-am supărat foarte tare. Munca cinstită nobilează omul, iar eu nu am fugit niciodată de ea. După cum spuneam noul job, automat, mi-a adus și alte atribuții în plus care se regăsesc în pregătirea mea ceea ce nu m-a dărmat, chiar m-am bucurat, așa nu ruginesc toate informațiile în mine. 

Suntem o mare de roboței, precum arată și imaginea, iar când o terță persoană își exprimă opinia nu este bine, de ce? E normal ești crescut cum au fost crescuți părinții tăi, asta e clar, dar rămâne la judecata fiecăruia dacă vedem că ceva nu este în regulă, iar noi continuăm cu credințele astea eronate. Eh aici e problema. Cum să-ți placă să fi genul ăla de persoană care să perii omul, să-l gâdili pe burtă și să-l răsfeți cu laude și gingășii care mai de care flatante pentru persoana respectivă. Acum întreb eu, de ce? Poate merită, nu spun nu, dar nu să faci asta pentru a stoarce informații. De ce te-ai înjosi atât de mult? Neputința acelui individ să ducă la răutate? Da, se poate. Neștiința? Cu siguranță. Invide? Da, este și acesta un sentiment stârnit încă din copilărie, deci nu-l putem nega. În rest celelalte întrebări nu-și mai au rostul pentru că sunt puerile, ca și cele de față. Răutatea există, persistă, e acolo. Oricât ai încerca să o ignori, nu reușești pentru că nu ești ca ei, din cauza asta sau mai precis pentru că nu te regăsești, nu ești compatibil, dar nu te supăra căci asta este definiția omului bun, educat. Acel om care a citit cel puțin o carte la viața lui și care mai știe că pentru a supraviețui nu este nevoie de a-i scufunda pe ceilalți.

Tu ca om ești o artă, dar doar de tine depinde dacă vei fi o capodoperă. Be the art you want! 

Refuzam să cred că există peste tot oameni de genul ăsta, dar din nefericire m-am convins, sunt și încă mulți. La fiecare scară de bloc trebuie să existe cel puțin o băbuță iscoditoare, un vecin bețiv și un adolescent care se luptă cu identitatea personală, iar la muncă descoperim cu stupoare cel puțin o colegă falsă. Vremuri triste, asta trăim. 

Iar referitor la cea de a doua frustrare pe care am avut-o zilele trecute este reprezentată de către un pub/cafenea care stau dezastruos la capitolul organizare. Bun, nu știu dacă mă înțelegi, dar o să-ncerc să scurtez cât pot povestea ca acest articol să fie cât de cât fluent în lecturare. Odată ce tu ai un spațiu în care vrei să faci un eveniment cu muzică live îți trebuie mai în primul rând un program. Cum poți tu să realizezi ceva dacă este o harababură totală? Ei nu au avut se pare, pe afiș scria un lucru, dar cum mâncarea de acasă nu este la fel ca cea din târg, concertul a fost întârziat 45 de minute fără niciun anunț sau justificare. Foarte mult! În primul rând este o totală lipsă de respect, adică eu mă strofoc, rezerv masă, vin la ora pe care tu mi-o comunici, adică cu jumătate de oră înainte ca evenimentul să înceapă și tot tu, ca și organizator nu anunți nimic, efectiv nu-ți pasă de nimeni pentru că la televizor se difuza nu știu ce meci. În cazul ăsta este o problemă și zic eu că este una destul de mare. Chiar dacă am profesat în domeniu și poate sunt mai aprigă și mai atentă la toate detaliile astea, așa ceva nu trebuia să se întâmple sub nicio formă sau toleranță. Chiar dacă mini concertul cu pauză după 25 de minute a fost un deliciu per total nu a meritat efortul. Așadar și în concluzie aveți grijă la cum vi se vorbește, ce vi se promite (ex: de la un eveniment) și care este atitudinea persoanelor din jur! Dacă nu vă convine ceva atenționați persoana respectivă, aveți dreptul la replică și opinie!