Donații pentru antreprenori!

Mare surpriză, mare, când îmi deschid mailul azi dimineață. O asociație care tot reunește,  în câteva orașe, antreprenoare de succes la un loc pentru un așa zis networking îmi sugera cu dragoste și în cuvinte limitate posibilitatea mea de a face un bine. Nu, stai liniștită, nu era vreo campanie pentru donarea de sânge, pentru că este nevoie în spitale, nici pentru ceva acțiuni de caritate cum am avut și noi în parteneriat cu Auto Club Constanta și Crucea Roșie, ci pentru ajutorarea unor copile/femei numai Dumnezeu o știe, pentru că mailul era sărăcăcios în detalii, care sunt la început de drum în afaceri. Frustrarea? Stai că vine imediat. Adică eu învâț peste douăzeci de ani în instituții de învățământ, care vorba vine mă vor pregăti pentru viață, ca să muncesc pe un salariu cu mult sub limita salariului minim pe economie ca mai apoi să mi se facă milă de o afacere în fașă. 

Nu. Nu îmi este milă și mai mult decât atât toată treaba mi se pare josnică. Nu sunt oameni care nu au ce să pună pe masă, nu duc grija zilei de mâine, nu se confruntă se pare cu alte probleme existențiale. Măi dacă tot vrei să începi un lucru caută parteneri, dacă nici așa nu merge fugi și măreșteți portofoliul de sponsori, poate ai noroc, muncește, așa am învățat încă de mică, să muncesc, nu să-ntind mâna. Peste 10 ani ce vei spune în interviuri? Da, am o afacere de succes construită pe mila celorlalți. Oh, te rog! Dacă poți spune adevărul îți voi da 1 leu. Nu mai mult, de ce? Păi e simplu, dacă pentru Ateneul Român sau Casinoul din Constanța oamenii s-au zgârcit la un leu... eu consider că voi îl meritați din plin, din milă.

Afișul ăsta lipsit de orice imaginație, bun simț sau viziune (asta ca să nu încep o dezbatere din punct de vedere cromatic) seamănă izbitor cu posterele celor de la UNICEF. Și ei au campanii solide, internaționale pentru ajutorarea celor mici! Zic că aspectul este unul destul de important spre deosebire de îndemnul de a simți bucuria de a dărui unui antreprenor. Aș simți milă, tristețe și furie este tot ce mi-ar stârni intenția voastră. 

„Bine te-am regăsit,

Avem ocazia să ajutăm la creșterea unei idei minunate de afacere,  care este la început!
Te invităm să iei și tu parte la îndeplinirea unui vis, unde poți ajuta la reînsuflețirea meșteșugului de a prelucra lână.

Alina și Ionela s-au îndrăgostit de acest meșteșug, doar că au nevoie de fonduri pentru a continua. Pentru a merge mai departe, este necesară achiziționarea unor ustensile de lucru pentru  prelucrarea lânii și transformarea acesteia  în minunate accesorii care să-ți bucure sufletul.

Cum poți ajuta?

Le putem susține oferind o donație, iar în schimbul acesteia primești un CEC simbolic sau alte recompense, care să îți amintească  de grija ta pentru ceilalți. Donează  în 3 pași simpli:

1.Te loghezi cu contul de la facebook
2.Alegi RECOMPENSA care te atrage
3.Confirmi contribuția ta...”

Păi ție cititorule îți este suficientă informația asta pentru a băga mâna în buzunar? Stai liniștită, nu trebuie să te duci la bancă, îți dau ei link și toți pașii pe care trebuie să-i urmezi. Stau să mă întreb acum de ce nu mi-a intrat direct în spam mailul? Da, mi l-a trimis asociația asta care părea serioasă la primul contact. Pare mai degrabă un furtișag, în opinia mea, decât o campanie. Nu de alta, dar am și eu la activ câteva studii modeste în ceea ce constă o campanie. 

Acum cu bune și cu rele au ars și ei gazul, într-o sâmbătă de după amiază, iar acum pot pleca liniștite de la birou crezând că e în regulă corpusul newsletter-ului ăstuia. Fiecare cu credințele lui. Eu nu ascund gunoiul sub preș și trec peste el, iar la sfărșitul zilei aș pune mai liniștită capul pe pernă să știu că un copilaș din Africa bea apă potabilă din umila mea donație decât să ajut la un plin de rezorvor a domnișoarelor ăstora care nici măcar nume de familie nu au, săracele.